Sursa poza: Fanatik

Omul care a distrus visul României de a deveni campioană olimpică: „Huiduit la fiecare atingere!”

Într-un moment de cotitură memorabilă din istoria sportului românesc, Gheorghe Constantin, o figură emblematică a clubului Steaua București, a părăsit această lume la vârsta de 77 de ani, lăsând în urmă o poveste de neuitat din Olimpiada de la Tokyo din 1964. În acele sferturi dramatice, România a întâlnit echipa Ungariei, un meci care a încheiat cu un scor nefavorabil de 2-0, visul românesc de a obține aurul olimpic fiind spulberat. Penalty-ul ratat de Constantin a schimbat soarta partidei, după ce maghiarii conduceau deja cu 1-0, iar apoi au cimentat înfrângerea noastră.

Victoria Ungariei la acea competiție le-a adus aurul, și, conform multor analiști, România ar fi avut șanse similare dacă ar fi eliminat vecinii din vest în acea confruntare decisivă. După acel episod, Andrei Vochin de la FANATIK rememorează cuvintele sale: Gheorghe Constantin a fost contestat zgomotos pe stadioanele din întreaga țară până la retragerea sa din 1971, excepție făcând meciurile jucate acasă, pentru Steaua.

În acel an olimpic, România spera la o performanță deosebită. După ce a dominat grupa cu o victorie împotriva Mexicului (3-1) și o remiză cu Germania, echipa noastră părea favorită. Cu toate acestea, Ungaria a deschis scorul rapid, din minutul 3, insinuând un blocaj mental care deja prinsese rădăcini în duelurile anterioare cu maghiarii.

Echipa noastră, bine structurată, era compusă din jucători valoroși, precum Datcu în poartă, Puiu Ionescu, și "profesorul" Gică Constantin. Deși au controlat mare parte a jocului, un arbitru evreu a oferit României un penalty spre finalul meciului. Legenda spune că, văzând intențiile noastre ofensive, arbitrul ar fi spus: "Haideți, intrați în careu, că vă dau eu un penalty!"

Acesta a fost un moment critic pentru Constantin. Decis să-și asume responsabilitatea, el a executat, dar a ratat. O parte dintre coechipierii săi, inclusiv Puiu Ionescu, l-au îndemnat anterior să lase alt coleg să bată penalty-ul, datorită faptului că ratase deja unul împotriva Mexicului. Dar Constantin a fost hotărât să nu cedeze controlul.

Match-ul, transmis la radio, a dus la o dezamăgire națională puternică. Câteva minute după ratagea penalty-ului, Ungaria a marcat pentru 2-0 și a continuat să își asigure titlul olimpic. Dacă i-am fi eliminat, România putea spera la titlul de campioană olimpică.

Acea ratare l-a stigmatizat pe Constantin. Pe toate stadioanele din țară, oriunde evolua, a fost întâmpinat cu fluierături, cu excepția celor de la stadionul Republicii sau pe 23 august, unde Steaua juca în mod obișnuit. Gheorghe Constantin a devenit astfel un exilat al propriilor sale ambiții neîndeplinite.