Un episod început în ziua alegerilor prezidențiale din 2024 a ajuns, la aproape doi ani distanță, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Parchetul General a anunțat miercuri, 11 noiembrie 2026, trimiterea în judecată a Dianei Șoșoacă pentru două presupuse infracțiuni de ultraj.

Eurodeputata va fi judecată în stare de libertate. Trimiterea în judecată reprezintă poziția procurorilor după încheierea urmăririi penale, nu o constatare a vinovăției. Acuzațiile trebuie dovedite în instanță, iar Șoșoacă beneficiază de prezumția de nevinovăție.

24 noiembrie 2024: filmarea din cabina de vot

Originea dosarului este o filmare realizată și distribuită de Diana Șoșoacă din cabina de vot, în primul tur al scrutinului prezidențial. Autoritățile au considerat că gestul a încălcat regulile electorale și au întocmit un proces-verbal de contravenție.

TVR Info și G4Media au relatat ulterior că amenda stabilită a fost de 1.000 de lei. Dosarul penal de acum nu judecă însă contravenția în sine, ci conduita pe care procurorii o atribuie eurodeputatei în relația cu agenții trimiși să comunice sancțiunea.

15 decembrie 2024: întâlnirea cu polițiștii

Doi agenți din București au mers la domiciliul eurodeputatei pentru a-i înmâna procesul-verbal. Potrivit rechizitoriului descris de Mediafax, Șoșoacă ar fi refuzat primirea documentului și ar fi împiedicat polițiștii să îl afișeze pe ușa locuinței.

Procurorii susțin că ea i-ar fi urmărit apoi pe cei doi în stradă și i-ar fi insultat. În aceeași zi, într-o transmisiune pe rețelele sociale, ar fi lansat amenințări la adresa agenților. Presa relata la 16 decembrie 2024 că fuseseră începute cercetări pentru ultraj.

11 noiembrie 2026: rechizitoriul ajunge la instanță

După administrarea probelor în cursul urmăririi penale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte a decis trimiterea în judecată pentru două acuzații, câte una în raport cu fiecare polițist indicat ca persoană vătămată. Cauza a fost înaintată instanței supreme, competentă să o judece pe fond.

Urmează controlul legalității rechizitoriului și, dacă dosarul trece de această etapă, judecata propriu-zisă. Procurorii vor prezenta probele pe care își bazează acuzațiile, iar apărarea le va putea contesta și va putea cere administrarea altora. O concluzie asupra răspunderii penale poate veni numai dintr-o hotărâre definitivă.

Precizarea care evită o confuzie

Această cauză este separată de dosarul referitor la presupusa lipsire de libertate a unor jurnaliști italieni. Chiar dacă ambele o vizează pe aceeași persoană publică, ele pornesc din incidente diferite și trebuie evaluate individual.

Ce lipsește încă din cronologie

Anunțul trimiterii în judecată nu oferă un calendar pentru soluționarea cauzei și nici nu poate anticipa câte termene vor fi necesare. Următoarele repere verificabile vor veni din actele instanței: înregistrarea cauzei, deciziile procedurale și, ulterior, soluția pe fond. Până atunci, nu există un verdict de adăugat cronologiei.

Nici relatarea acuzațiilor nu trebuie confundată cu reproducerea lor ca adevăr stabilit. Rechizitoriul reflectă concluzia Parchetului după anchetă; apărarea nu a fost încă evaluată de judecătorii fondului în cadrul procesului anunțat acum. Dacă apar declarații politice despre caz, acestea rămân opinii sau poziții ale părților, nu probe în sine. O cronologie corectă păstrează această distincție și va fi completată numai cu acte și hotărâri identificabile.

Surse: Mediafax, TVR Info și G4Media.