Meta excerpt: Documentele CNSAS relevă structura Departamentului Securității Statului în 1988, arătând un efectiv total de aproape 15.000 de angajați.

În toamna lui 1988, cu un an înainte de căderea regimului comunist, Departamentul Securității Statului (DSS) avea 14.629 de angajați, conform documentelor publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Dintre aceștia, 2.297 erau femei, ceea ce constituia 15,7% din total. Aceste informații sunt extrase dintr-un dosar datat 24 septembrie 1988, găsit în arhivele șefului Securității, generalul Iulian Vlad.

Distribuția angajaților în DSS

Dintre cele 14.629 de persoane, 8.760 lucrau în aparatul central și în trupele de securitate, în timp ce 5.869 erau alocați aparatelor teritoriale. Aceste numere includ și aproximativ 1.200 de angajați civili care nu dețineau grad militar.

CNSAS detaliază structura DSS, care era împărțită pe trei niveluri principale: aparatul central din București, trupele de securitate și aparatul teritorial, care includea unități în județe și Securitatea Municipiului București (S.M.B.).

În capitală, aparatul central avea 6.023 de cadre, reprezentând 41,17% din totalul angajaților. Aici se desfășurau activități de mare amploare în domeniul spionajului, contraspionajului și interceptărilor naționale. Cele mai importante unități din București erau Direcția a IV-a (Contrainformații Militare) cu 1.022 de angajați și Unitatea Specială „F” (Filaj), cu 745 de cadre. De asemenea, Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă (USLA) avea un contingent important de 772 de angajați.

Trupele de Securitate, cu un efectiv de 2.737 de angajați (18,71% din total), constituiau ramura militarizată a DSS și aveau sarcina de a menține ordinea publică. Comandamentul acestei ramuri era localizat în București, dar unitățile erau dislocate în diverse orașe, precum Cluj și Timișoara, pentru a asigura un raspuns rapid solemn în fața crizelor.

Aparatul teritorial cuprindea 5.869 de angajați (40,12% din total) și se ocupa cu supravegherea informativă „la firul ierbii” pe întreg teritoriul țării. Securitatea Municipiului București (S.M.B.) acționa de asemenea în zona capitalei, având 557 de cadre și fiind cea mai mare unitate teritorială din România. Cele 40 de Inspectorate Județene împărțeau restul de 5.312 cadre, cu o medie de aproximativ 132 de angajați pe județ. Județele mai mari, precum Constanța, Timiș și Prahova, aveau efective ce depășeau 260 de angajați, în timp ce județele cu populație redusă aveau sub 80.

Structura operațională a DSS

Operațiunile DSS erau structurate în diverse direcții:

• Direcția I – Informații Interne: Cu un efectiv de 103 angajați, aceasta era responsabilă de analiza informațiilor politice și sociale, având rolul de a monitoriza conformarea ideologică a cetățenilor.

• Direcția II – Contrainformații Economice: Acest departament, cu 152 de angajați, se ocupa cu supravegherea obiectivelor economice esențiale.

• Direcția III – Contraspionaj: Cu 213 angajați, această direcție urmărea activitățile organizațiilor străine și rețelele de spionaj externe.

• Unitatea Specială „T”: Acționa în domeniul interceptărilor, având 466 de angajați care operau echipamentele de ascultare.

• Unitatea Specială „F”: Cu 745 de angajați, aceasta era dedicată filajului stradal și observației directe a indivizilor considerați periculoși de către regim.

• Unitatea Specială „S”: Cuprindea 356 de angajați și se ocupa de controlul corespondenței, având activități desfășurate în întreaga țară.

Informațiile prezentate sunt extrase din documentele CNSAS, evidențiind impactul Securității asupra societății românești din acea perioadă.

De reținut

Această structură organizațională a DSS, evidențiată prin numerele mari de angajați și rețeaua extinsă de unități, subliniază controlul semnificativ pe care Securitatea l-a exercitat asupra populației românești. Generațiile actuale trebuie să conștientizeze importanța acestei istorii, pentru a înțelege mai bine fundamentele societății actuale.

Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale, inclusiv de la CNSAS. Textul a fost redactat editorial pentru contextualizarea subiectului.